RSS

La muzeul Cailor Ferate

14 Feb

limitator de viteza

In seria de zile ploioase se inscrie si vizita noastra la Muzeul Cailor Ferate, aflat pe Calea Grivitei, in vecinatatea Garii de Nord.

Desi nu este mediatizat, muzeul place tuturor copiilor care il viziteaza, si nu doar lor.Printre exponate gasim modele reduse la scara ale unor locomotive si vagoane din alte timpuri, placute, fotografii si documente vechi, un ceas de gara, panouri de comanda cu multe butoane, dintre care unele au functionat pana de curand, iar altele se mai gasesc si astazi prin unele gari, mecanisme de alama si un tunel in marime naturala, prin care copii au trecut de mai multe ori cu mare placere. Ar mai fi de amintit biroul marelui Anghel Saligny si o macheta a podului de la Cernavoda.

ceasul garii macheta locomotiva 01 placuta fabrica Resita macheta locomotiva 02 birou anghel saligny placute CFR

Piesa de rezistenta, in jurul careia se strange toata lumea, este o macheta uriasa cu trasee, tuneluri, case, gari si copaci, pe care circula o multime de trenulete, copii fidele ale celor aflate in circulatie la noi in tara, cu reproducerea culorilor, siglelor si inscriptiilor. La realizarea ei s-a lucrat zi si noapte timp de un an si jumatate , iar rezultatul este pe masura. Trenuletele sunt comandate de un program pe computer si este o placere sa te uiti la ele.  Fiica mea nu se mai satura sa se uite la ele si am stat acolo o gramada de vreme.

macheta trenulete macheta trenulete CFR

Cam atat despre vizita, cele ce urmeaza sunt niste consideratiuni personale si o povestioara de-a mea, daca v-ati plictisit puteti sa va opriti aici.

Unele lucruri raman neschimbate si asta e bine pentru ca undeva regasesti un reper pe care il credeai pierdut. Asa si eu am revenit aici dupa 25 de ani. Am regasit aceeasi pardoseala de ciment, aceeasi fatada, si aceleasi obiecte. Pacat insa ca lucrul la care ma gandeam cu cel mai mare drag nu mai este: un tren in marime naturala, cu vagon de clasa intai, a doua si a treia.  Nu il mai puteti vedea, doamna de acolo spunea ca ar fi pe la Resita acum. Insa pot sa va povestesc cum arata, de parca l-as avea in fata ochilor, asa de tare m-a impresionat la vremea aceea:

Vagonul de clasa intai avea fotolii de catifea rosu-grena si ciucuri aurii la perne si o eleganta care amintea de vremurile in care ducea la Sinaia domni cu baston si palarie, doamne si domnisoare cu rochii lungi cu volane, corset si palarii cu flori si pene. Cel de clasa a doua avea penele de catifea albastra, si locuri ceva mai inghesuite – parea desprins dintr-o schita de Caragiale. Cel de clasa a treia avea banci de lemn. Pentru fanii lui Harry Potter pot spune trenul ca arata ca Expresul de Hogwarts de la peronul 6 si 1/2. Asa de mult mi-a placut incat la final m-am mai intors o data sa il vad, spre dezamagirea doamnei de pe atunci, care deja stinsese lumina (nu uitati ca eram in plina epoca comunista in prin `85 si se facea economie la curentul electric in situatiile cele mai hilare). Scapand putin de sub privirea supraveghetoarei m-am urcat intr-un vagon (evident, nu era voie sa te urci in ele) si m-am asezat pe o bancheta din aceea frumoasa, asteptand ca trenul sa se puna in miscare pentru a ma duce la Sinaia, la Peles, pe care nu il vazusem niciodata (nu era voie nici sa vorbesti despre el, totusi mama imi aratase niste poze vechi din interior) dar a carei prezenta o simteam . M-am grabit sa cobor de acolo pentru a nu fi prinsa asupra faptului, dar isprava mea nevinovata nu a ramas nedescoperita caci murdarisem compartimentul lasand pe jos niste urme de toata frumusetea de pe ghetutele mele pline de praf. M-am ales cu o mustruluiala care totusi a fost acordata cu  intelegere de catre doamna supraveghetoare despre care am aflat ca intre timp s-a pensionat. Ma bucur ca nu am fost copil ascultator si ca am facut asta la vremea aceea, caci am apreciat momentul, si multumesc doamnei supraveghetoare ca a lasat o pustoaica sa viseze!

De fapt, dragii mei, m-am reintalnit cu muzeul cu dragul cu care te intalnesti cu o doamna foarte in varsta pe care n-ai m-am vazut-o de ani si ani. Te bucuri ca o vezi, iti reinvie amintiri uitate si te face sa te simti din nou copil, insa ai o strangere de inima vazandu-o adusa de spate, cu riduri adanci brazdandu-i fata si cu hainele altadata elegante,mai vechi si fara stralucirea de alta data si te cuprinde putin jalea si tristetea. La fel mi s-a intamplat si mie. Locomotiva din fata muzeului nu mai este nici ea, fatada rosie eleganta, are aceeasi culoare dar tencuiala scorojita. Muzeul este acolo `pentru cunoscatori` -nu are nicio firma, sigla, ci doar o foaie A3 lipita pe usa. In interior lipseste trenuletul de care aminteam , curtea din spate e nefolosita, holul de la intrare e si el pustiu,la fel si subsolul, avand doar niste obiecte standard, care mie personal imi amintesc de ceva din copilarie, insa mi-e tare greu sa explic celor care n-au trait aceleasi amintiri strict personale de ce ma face sa ma simt bine vederea unui scaun vechi…..

Asa ca nici nu pot sa va spun ce mult m-as bucura ca acest muzeu sa reinvie, sa aiba locul care il merita pe harta obiectivelor turistice si culturale bucurestene, si din nou, mi-ar face o bucurie imensa sa ma implic personal in reabilitarea lui, pentru ca vreau sa se bucure si alti copii de amintiri ca ale mele, si de toate vagoanele si trenuletele frumoase care stau prin gari si depouri abandonate si care merita o pensionare fericita si un loc de cinste!

muzeu CFRMuzeul Cailor Ferate – Calea Grivitei nr 193B Bucuresti, sector 1, program vizitare: miercuri-duminica 10-16 , taxa intrare : 4 lei -adulti; 2 lei – copii ; taxa foto 13 lei.

 
2 Comments

Posted by on February 14, 2013 in prin muzee

 

Tags: , , , , , ,

2 responses to “La muzeul Cailor Ferate

  1. Jiminy

    March 1, 2013 at 4:43 pm

    Ce idee grozava! N-am fost niciodata, desi era la 500 de metri de casa (hai 600). Ii tin minte doar locomotiva, vazuta din tramvaiul 24 (plus, anterior, 6 si 10). Multumesc de sfat, o sa le duc pe copile cand venim, sigur o sa le placa.

     
  2. handmademommy

    March 11, 2013 at 10:29 am

    Asa am patit noi cu muzeul Cotroceni, am locuit cativa ani la 500 de metri de el si nu am fost sa il vizitam decat cu o luna inainte de-a ne muta – si chiar merita, e extraordinar de frumos. Acum ne-am mutat langa Muzeul Militar …ghici ce muzeu nu am vizitat inca?🙂

     

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
Cartile Copilariei

Habarnam, Aumadoare, Cipi, Mos Barbuta, Apolodor, Mac si Cocofifi, Pinocchio, Ursul pacalit de vulpe...

Jiminy's Blog

despre incapacitatea cugetătorului de a-şi reduce subiectul de cercetare, despre săpatul, udatul, îngrăşatul şi plivitul copiilor ca să crească (după capul tău) buni, despre nimicuri şi prieteni pe viaţă

HANDMADE ACCESSORIES

despre jocuri si jucarii mesterite de parinti si copii plus alte nazdravanii

Călătorii cu copii

despre jocuri si jucarii mesterite de parinti si copii plus alte nazdravanii

Pur si Simplu - cosmetice naturale

despre jocuri si jucarii mesterite de parinti si copii plus alte nazdravanii

Jurnal de weekend si calatorie

despre jocuri si jucarii mesterite de parinti si copii plus alte nazdravanii

lola dream factory

our truest life is when we are in our dreams awake

Rezistența Urbană

despre jocuri si jucarii mesterite de parinti si copii plus alte nazdravanii

Mintea de ceai

despre jocuri si jucarii mesterite de parinti si copii plus alte nazdravanii

Dia's Blog - Dianora.ro

despre jocuri si jucarii mesterite de parinti si copii plus alte nazdravanii

Retete culinare :: LaLena.ro

despre jocuri si jucarii mesterite de parinti si copii plus alte nazdravanii

Printre rânduri

despre jocuri si jucarii mesterite de parinti si copii plus alte nazdravanii

%d bloggers like this: